Prima denumire sub care este cunoscuta aceasta asezare este cea de Crucea-Giurca. Ea provine dintr-un apelativ compus, un nume de persoana si un obiect material relativ la aceasta persoana. Se stie ca, intotdeauna, ...spre aducerea aminte a unor intimplari si ca inchinare, comemorative sau votive, se ridicau altadata, mai ales pe linga drumuri, cruci de piatra sau de lemn, cioplite cu insciptii. (O. G. Lecca- Dictionar istoric, arheologic si geografic al Romaniei)

    In Anuarul judetului Ialomita se arata ca in 1896 plasa Borcea cuprinde: "... comuna Mihai Viteazu cu catunele Vlad Tepes, Crucea Giurca si Valea lui Echim". De la aceasta data, asezarea este permanent consemnata, in functie de evolutia pe care o inregistreaza: catun, sat, comuna.

    Legenda prin care se explica provenienta numelui si modul de formare al asezarii, preluata de la batrinii satului de Iosif Mihalache in lucrarea Legende, obiceiuri (1972), arata ca geneza satului se petrece in prima jumatate a secolului XIX:

    Pasunile intinse si bogate, precum si apa la suprafata de pe Valea Tinjelii, au atras din timpuri indepartate crescatori de ovine si chiar de bovine, veniti din judetele Buzau, Arges, Sibiu, Brasov, Fagaras. Cei mai multi au fost in trecere pe aceste locuri, insa parte s-au stabilit definitiv la hotarul dintre mosiile Buiesti si Ciocanesti- Mihai Voda, la rascrucea drumului de posta Bucuresti, Tanganul- Obilesti, Baraganul de mosia Baragan si statia de posta Visina de la sud de satul Ghimpati..., statie construita de Mihai Marghiloman. Ea se afla la circa 6 km nord de actuala gara Ghimpati si drumul Calarasi- Urziceni, drum de mare circulatie la finele secolului XVII.

    Primul care s-a asezat in aceste parti a fost un oarecare Giurca. El s-a statornicit in apropierea unei movile, care i-a luat numele si l-a pastrat mult timp. Giurca a ridicat acolo un han la care poposeau drumetii ce veneau de la Calarasi la Urziceni si invers. Cu timpul, tot mai multi tarlasi s-au stabilit in jurul hanului lui mos Giurca, formind o mica asezare. Mos Giurca a ridicat si o cruce. De acum mica localitate este  cunoscuta sub numele de Crucea lui Mos Giurca.

     Giurca a fost un tinar ardelean venit cu turma de oi. Numele de botez a fost Gheorghe, dezmierdat in Transilvania sub forma de Giurca; numele de familie nu i se cunoaste. Venit in partile noastre , unii i-au zis Giurca, iar altii Jurca.

     Nepotii si stranepotii isi amintesc cu dragoste de inaintasul lor. Avocatul Marin Giurca , calarasean de mai multe generatii, rememoreaza ca "bunicul tatalui meu, Marin Giurca, a fost un brav luptator in razboiul din 1877, intorcindu-se acasa din acele lupte cu pieptul plin de decoratii".

     Perioada maxima de inflorire a comunei (1930- 1940) aduce in prim plan urmatoarele familiii prospere: Naftaila, Neofid, Mitu Paraschiv, Alexe Nica (intemnitat de comunisti, lucreaza la Canal pina in 1955), Nicolae Stoica- Cioraneanu, Munteanu- Lungu, Dobre Nicolae. Ca primari, se disting: Nicolae Stoica- Cioraneanu (care are 9 copii), Dumitru Naftaila si Constantin Constantin- Costea Claitor.